Click pe semnul de traseu dorit pentru mai multe detalii …
Semn traseu:
De la gara Buşteni (883 m) urmăm Bd. Libertăţii (şoseaua naţională), spre stânga, până în dreptul str. Industriei (10 min de la gară). De aici continuăm la dreapta pe această stradă, având în faţă decorul abruptului prahovean al Bucegilor, dominat de Vf. Claia Mare şi pieptul puternic al Caraimanului. După 20-25 min din Bd. Libertăţii ajungem pe malul drept al V. Jepilor, de unde se ramifică la stânga poteca marcată cu punct roşu, spre Cascada Urlătoarea. Drumul nostru se continuă pe şosea, iar la prima serpentină o părăseşte, urmând spre stânga marcajul triunghi albastru, pe un parcurs care trece peste o conductă şi pe lângă un mic canton, urcă apoi pieptiş prin pădure şi după 10-15 min de la ramificaţie ajunge în punctul „La Grătar”. Aici traversează canalul cu apă ce vine dispre V. Urlătorilor (în lungul acestui canal, pe podeţ, drumul spre Cascada Urlătoarea), trece pe sub funicular şi urmează pe deasupra canalului; în continuare, poteca traversează – după 200 paşi de la cantonul „La Grătar” firul Văii Seci a Jepilor (sau Valea Seacă dintre care conduce în Brâul Mare al Jepilor, platformă largă de pornire pe traseele cu caracter tehnic din Peretele cu Florile şi la Vf. Clăii Mari), iar în urcuş prin pădure iese în punctul „La Vinclu” (după cca. 15 min din V. Seacă a Jepilor), pe care îl ocoleşte pe deasupra, printr-o serpentină scurtă. Ramificaţie spre Cascada Urlătoarea – Poiana Ţapului (acest drum se parcurge frecvent în sens invers, durata din localitatea Poiana Ţapului la Cascada Urlătoarea, fiind de cca. 25-30 min, iar de aici în Drumul Urlătorilor – spre cantonul Jepi sau Buşteni – de 15-20 min). Din punctul „La Vinclu” se ramifică o potecă marcată cu semnul punct albastru, care coboară spre Cascada Urlătoarea (5 min), iar de aci, pe un parcurs uşor, prin pădure, la Poiana Ţapului (cca. 30-40 min de la Vinclu). După cca. 10 min din punctul “La Vinclu”, poteca trece peste V. Comorilor (punct de pătrundere la baza Peretelui Sudic al Clăii), urcă flancul sudic al coamei ce desparte această vale de V. Urlătoarea Mică şi în cca. 30 min (de la Vinclu) traversează firul Văii Urlătoarea Mică, iar după o serie de serpentine, Vâlcelul Urlătoarea Mică. De aici, pe coama teşită dintre acest vâlcel şi V. Urlătoarea Mică, descrie cîteva serpentine şi ajunge în Vâlcelul Crestei Urlătorilor; după ce trece peste acest fir, urcă prin alte câteva serpentine în punctul „La Mese”, situat pe un pinten al Crestei Urlătorilor. Ramificaţie spre Peretele Urlăiorii Mari. Din punctul „La Mese”, un mic hăţaş se desprinde spre stânga, traversează de-a coasta coama frontală a Crestei Urlătorilor, trecând pe versantul sudic al acestei creste, la baza Peretelui Urlătorii Mari, în cca. 15 min (pentru traseele alpine din acest perete). În continuare, poteca săpată la început în stâncă traversează din nou Vâlcelul Crestei Urlătorilor şi apoi, de trei ori consecutiv, Vâlcelul Urlătoarea Mică. Ramificaţie spre Brâul Mare al Jepilor. Ramificaţie spre Brâul Mare al Jepilor. La capătul celei de a 6-a serpentine, după traversarea a 3-a a Vâlcelului Urlătoarea Mică, se desprinde la dreapta hăţaşul spre Brâul Mare al Jepilor. În sfârşit, după a 4-a traversare a Vâlcelului Urlătoarea Mică drumul ajunge în urcuş pe pragul întins şi plan al Crestei Urlătorilor, dincolo de care se înalţă, covârşit de o vegetaţie luxuriantă, Muntele Jepii Mari. Adaug că în acest punct se ajunge după efectuarea escaladelor tehnice din Peretele Urlătorii Mari. În continuare, poteca intră pe porţiunea numită „La Scări”, urcând pieptiş peste o serie de trepte, care în partea finală sunt săpate în stâncă (porţiune prevăzută cu cabluri de asigurare), iar după câteva serpentine traversează firul Văii Urlătoarea Mare şi se îndreaptă în urcuş spre Cantonul Jepi.
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 20 – 25 min
Semn traseu:
De la Cantonul Jepi drumul coboară imediat sub platou, iar după ce descrie câteva serpentine, lasă în dreapta varianta „Drumul Cailor” şi traversează curând firul Văii Urlătorii Mari. Din acest punct poteca, prevăzută mai jos cu cabluri de asigurare, urmează flancul sudic, puternic înclinat, al, crestei, coboară în porţiunea “La Scări” câteva praguri de piatră, şi după cca. 15—21 min de la canton ajunge în Creasta Urlătorilor, dincolo de care se înaltă către sud, acoperit de o vegetaţie bogată, Muntele Jepii Mari. Din Creasta Urlătorilor drumul coboară, prin câteva serpentine, versantul nordic al acestei creste, pătrunde curând în pădure şi trece peste Vâlcelul Urlătorii Mici. Ramificaţie spre Brâul Mare al Jepilor. După traversare, la capătul serpentinei superioare (1660 m), din drum se desprinde spre stânga un hătaş, care se îndreaptă spre Brâul Mare al Jepilor. Poteca străbate în continuare rarişti de pădure, trecând de trei ori consecutiv peste Vâlcelul Urlătorii Mici şi apoi peste Vâlcelul Crestei Urlătorilor, iar după o porţiune săpată în stânca ajunge repede în punctul „La Mese”, situat la poalele unui pinten al Crestei Urlătorilor. Spre nord, dincolo de V. Urlătoarea Mică, se profilează Muchia Clăii Mari cu uriaşul perete ce cade către sud, în V. Comorilor, iar deasupra coama stâncoasă şi în trepte a Jepilor Mici. Ramificaţie spre Peretele Urlătorii Mari. Din punctul „La Mese”, un mic hătaş se desprinde spre dreapta, traversează de-a coasta coama frontală a Crestei Urlătorilor şi conduce în cca. 15 min la baza Peretelui Urlătorii Mari pentru traseele alpine din acest perete. De aici, coborând prin pădure, poteca intersectează Vâlcelul Crestei Urlătorilor şi nu departe, Vâlcelul Urlătoarea Mică, iese pe o coamă teşită (cumpănă între Vâcelul Urlătoarea Mică şi Valea Urlătoarea Mică), trece din nou peste Vâlcelul Urlătoarea Mică, iar în continuare, şi după o serie de serpentine inegale, peste V. Urlătoarea Mică. Urmând malul stâng al acestei văi, poteca coboară prin pădure, iar după ce descrie alte câteva serpentine, întretaie creasta spre stânga şi apoi firul V. Comorilor. Drumul continuă apoi de-a coasta prin pădure şi ajunge în dreptul staţiei „La Vinclu”. Ramificaţie spre Cascada Urlătoarea – Poiana Ţapului. Imediat înainte de punctul „La Vinclu” se ramifică o potecă marcată cu semnul punct albastru, care coboară în dreapta, spre Cascada Urlătoarea (5 min), iar de aici, pe un parcurs uşor, prin pădure, la Poiana Ţapului (30 – 40 min de la Vinclu). Din acest punct poteca ocoleşte pe deasupra staţiei „La Vinclu” după care, continuându-se către stângă, în coborâş, trece peste firul Văii Seci a Jepilor şi ajunge în punctul „La Grătar”, iar in continuuare, şi după ce urmează o pantă repede, iese lângă firul V. Jepilor, în drumul carosabil. Acesta se continuă cu str. Industriei, care conduce, după cca. 15 min, în Bd. Libertăţii (şoseaua naţională); de aici, spre stânga, la gara Buşteni, 10 min.
Timp: 1 – 1¼h – 1¼ – 1½ ora
Semn traseu:
De la Cantonul Jepi (1960 m) poteca se îndreaptă către V-NV, coborând uşor, după care urcă de-a coasta şi iese pe un tăpşan, unde întâlneşte drumul ce vine din stânga, dinspre Piatra Arsă (timp de la canton, 10—15 min). Din acest punct spre dreapta (marcaj bandă galbenă), pe sub Vf. Ciocârlia (2056 m), drumul trece curând pe la obârşia Văii Urlătoarea Mare, apoi continuă spre nord, în urcuş uşor peste Platoul Jepilor Mici. După cca. 20 min de mers pe acest podiş înalt şi monoton ajungem într-o şa largă, la o ramificaţie de drumuri (2120 m), de unde apar în faţă Valea Jepilor, iar dincolo de vale, Caraimanul şi Crucea Eroilor. Ramificaţie spre Babele. Urmăm la stânga drumul de căruţă în urcuş uşor şi ieşim repede pe coama Babele—Jepi, care desparte bazinul Văii Izvorul Dorului de cel al Văii Jepilor. Drumul se îndreaptă către nord, întretaie această coamă şi descrie apoi o curbă largă spre stânga, orientându-se către vest. După cca. 10 min de la ramificaţie, ajungem pe un prag lat al coamei, îl urcăm pieptiş şi ieşim pe un al doilea prag, unde întâlnim, venind din dreapta, poteca de la Caraiman. De aici, un ultim urcuş de cca. 5 min ne conduce în creastă, la Cabana Babele (2200 m). Traseul nostru (spre Caraiman) continuă înainte (marcaj punct albastru), în coborâş uşor de-a coasta, apoi repede şi direct către V. Jepilor. După 10—15 min poteca traversează firul văii şi după un scurt urcuş pe malul opus ajunge la Cabana Caraiman (2025 m).
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 3 – 3½ ore
Semn traseu:
De la gara Buşteni (883 m), urmând Bd. Libertăţii (şoseaua naţională) spre stânga, până în dreptul Str. Industriei (10 min de la gară). De aici continuăm la dreapta pe această stradă, având în faţă peisajul abruptului, dominat de Vârful Claia Mare şi pieptul puternic al Caraimanului. După 20—25 min ajungem lângă firul Văii Jepilor (dreapta, în punctul de ramificaţie a drumurilor. La stânga se desparte poteca spre cantonul Jepi prin V. Urlătorilor. Traseul nostru continuă înainte, în lungul drumului carosabil, care conduce după 10—15 min la fostele cariere de piatră. De aici prindem poteca spre stânga, în urcuş pieptiş, apoi de-a coasta pe malul drept al Văii Jepilor (stânga cum urcăm). După un parcurs scurt apar pe malul opus al văii căderile de apă ale Vâlcelului Înspumat. Străbătând în continuare o porţiune în care poteca, prevăzută cu cablu de asigurare, este săpată în stâncă, începem curând urcuşul pe versantul nordic al Jepilor Mici. După o orade la Buşteni urcuşul pieptiş încetează şi, îndreptându-ne de-a coasta, atingem firul V. Jepilor. Poteca traversează firul trecând pe faţa Caraimanului, urcă în serpentine, după care iese pe o faţă puternic înclinată, acoperită cu pajişti bogate. Spre stânga şi înapoi, pe partea opusă a văii, se profilează “Creasta cu Zimbri”, în creştetul căreia se află o importantă staţiune de zimbri sau pin cembra. Continuând urcuşul, drumul traversează din nou firul văii trecând pe versantul Jepilor Mici iar după ce se strecoară pe sub stânci şi urcă direct printr-un horn stâncos, revine pe faţa Caraimanului. Pe coasta acoperita cu pajişti poteca descrie câteva serpentine, apoi urcând pieptiş pe sub pereţii din dreapta, pe o porţiune surpată de eroziuni, conduce la baza unei scări de piatră cu cabluri de asigurare. Înainte, în firul văii, se ridică o treaptă stîncoasă înaltă peste care apele Văii Jepilor formează Cascada Caraimanului (sau Vînturişul Caraimanului), impresionantă mai ales primăvara şi la începutul verii, când valea are debit mare de apă. În stânga, peste vale, versantul Jepior Mici este acoperit cu o vegetaţie bogată întreruptă de ţancuri, pereţi şi vâlcele stâncoase. În contrast cu acest versant sălbatic şi întunecat, în dreapta şi deasupra noastră se deschid feţele luminoase ale Caraimanului cu abrupturi înlănţuite de brâne bogat înierbate. Nu departe, poteca traversează firul Vâlcelului Brânei Portiţei, după care continuă urcuşul şi iese la baza treptei stâncoase a Cascadei Caraimanului, în punctul în care, spre dreapta, porneşte largul pridvor înierbat al Brânei Portiţei. În continuare, poteca V. Jepilor conduce curând în firul Vâlcelului Zăpezilor (care păstrează multă zăpadă, de unde urmează o faţă stâncoasă, urcă pieptiş printr-un horn şi răzbate deasupra zonei de stâncării; de aici iese din nou pe o coastă puternic înclinată, reintră curând în Vâlcelul Zăpezilor, iar după un urcuş scurt ajunge la Cabana Caraiman (2025 m).
Timp: 20 – 30 min
Semn traseu:
De la Cabana Caraiman (2025 m) urmăm către vest poteca în urcuş, pe malul stâng (dreapta cum urcăm) al Văii Jepilor. Trecem prin pajiştile de la poalele feţei sudice a Caraimanului şi urcăm apoi pieptiş o treaptă a văii, la baza căreia lăsăm în dreapta poteca ce urcă de-a lungul Brânei Mari a Caraimanului, spre Crucea Eroilor. După o scurtă porţiune, aproape orizontală, poteca se apropie de firul superior al V. Jepilor, în punctul de confluenţă cu Vâroaga Babelor, ce vine dinspre vest, de sub creasta Babele. De aici ne îndreptăm către stânga, traversăm firul şi continuăm în urcuş, paralel cu viroaga, pe malul drept al acestuia (stânga, cum urcăm). Ieşind pe pragul orizontal al coamei Babele-Jepi întâlnim, venind din stânga, drumul dinspre Piatra Arsă. Un ultim urcuş de cca. 5 min ne conduce în creastă, la Cabana Babele (2200 m).
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 1¼h – 1½ ora
Semn traseu:
De la Cabana Babele (2200 m) coborâm spre vest, traversăm câteva viroage şi după 10—15 min ajungem deasupra unei zone stâncoase, de unde poteca se strecoară către dreapta, printr-un mic culoar şi conduce pe Piciorul Babelor, de-a lungul căruia traver¬sează o zonă de bolovănişuri şi ajunge curând într-o şa largă. Poteca trece pe flancul dinspre V. Cocorei (spre stânga), coboară repede de-a lungul Piciorului Babelor, la baza căruia întâlneşte, venind din dreapta, drumul de la Vf. Omul prin V. Obârşia Ialomiţei, iar după ce străbate spre sud pajiştile unui platou larg şi uşor înclinat, traversează V. Cocorei şi se îndreaptă spre Cabana Peştera (1610 m).
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 1¾h – 2 ore
Semn traseu:
Din poiana Cabanei Peştera (1610 m) poteca porneşte către nord, traversează V. Cocorei, iar prin pajiştile unui platou larg şi uşor înclinat ajunge, după 10—15 min, la ramificaţia drumurilor. Înainte, drumul continuă spre Vf. Omu prin V. Obârşiei (marcaj bandă albastră). Traseul nostru se abate la dreapta, în urcuş direct, iar după 15—20 min iese pe un prag al Piciorului Babelor, unde continuă în urcuş uşor şi conduce curând în creastă, pe cumpăna dintre V. Cocorei şi V. Sugărilor. Poteca trece mai departe printre bolovănişuri pe la baza unei zone de stâncării, se strecoară curând printr-un mic culoar, iar după ce traversează prin pajiştile de sub creasta Babelor câteva viroage, urcă la Cabana Babele (2200 m).
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 20 min
Semn traseu:
De la Cabana Babele (2200 m), poteca se îndreaptă către est, coboară pe coama Babele – Jepi, iar după ce lasă în dreapta drumul spre Piatra Arsă continuă coborâşul, însoţind Viroaga Babelor, până la confluenţa cu firul superior al Văii Jepilor. Paralel cu acesta coborâm o scurtă ruptură de pantă, de la baza căreia se desparte la stânga poteca spre Crucea Eroilor prin Brâna Mare a Caraimanului şi ajungem curând la Cabana Caraiman (2025 m).
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 2½ – 3 ore
Semn traseu:
De la Cabana Caraiman (2025 m) drumul coboară repede de-a lungul Vâlcelului Zăpezilor (afluent pe stânga V. Jepilor), trece apoi curând pe coastele înierbate de pe faţa sudică a Caraimanului, la capătul cărora întâlneşte din nou firul vâlcelului. Ieşind de aici, pe faţa din stângă, poteca ajunge deasupra unei mari rupturi de pantă, trece printr-un mic horn şi se abate brusc către dreapta, reintrând în firul stâncos şi umed al Vâlcelului Zăpezilor. De la baza rupturii de pantă, lângă Cascada Caraimanului (dreapta), impresionantă mai ales primăvara şi la începutul verii, când valea are debil mare de apă, se desprinde către stânga, pe faţa Caraimanului, largul pridvor înierbat al Brânei Portiţei. Continuând coborâşul, poteca traversează firul bolovănos al Vâlcelului Brânei, după care străbate o zonă abruptă, mai întâi printr-o serpentină tăiată în stânci, apoi pe o scară de piatră, şi ajunge în firul V. Jepilor. Traversăm firul, trecând astfel de pe Caraiman pe Jepii Mici, şi continuăm coborâşul mai întâi printr-un horn stâncos, apoi de-a coasta pe sub stânci, trecem din nou pe faţa Caraimanului, iar după un coborâş lung revenim pe versantul nordic al Jepilor Mici. După ce străbatem o porţiune săpată în stâncă, lăsăm în stânga, peste vale, căderile de apă ale Vâlcelului Înspumat, trecem după un coborâş repede printr-o fostă carieră de piatră şi ajungem în drumul carosabil. Acesta, urmat la dreapta, coboară spre Buşteni, unde se continuă cu str. Industriei, care ne conduce în Bd. Libertăţii (şoseaua naţională). De aici la stânga, pe bulevard, spre gara Buşteni (10 min.).
Timp: 1 – 1¼ ora
Semn traseu:
De la Cabana Caraiman (2025 m) poteca se îndreaptă către sud, traversează curând firul V. Jepilor şi urcă pieptiş coasta din dreapta văii. După 5-10 min. ajunge pe un prag larg, de unde continuă în urcuş uşor şi iese în marginea Platoului Jepilor Mici, într-o şa, unde întâlneşte, venind din dreapta, drumul dinspre Babele. Din şa continuăm către sud, în coborâş, de-a lungul Platoului Jepilor Mici. După 15-20 min. de mers pe acest podiş înalt şi liniştit, trecem pe la obârşia V. Urlătoarea Mare (stânga) şi continuăm, de-a coasta, pe sub Vf. Ciocârlia (2056 m), iar după trecerea unui tăpşan ajungem la o ramificaţie de drumuri. Ramificaţie spre Cabana Piatra Arsă. Urmăm poteca 1/2 la dreapta, care, după ce traversează un coridor deschis în jnepeniş, ajunge după cca. 10 min, în coborâş uşor, la Cabana Piatra Arsă (1950 m). Traseul nostru (marcaj triunghi roşu) continuă 1/2 la stânga pe potecă, la început în coborâş, apoi în urcuş uşor, printr-un coridor tăiat în jnepeniş, de unde ajunge în 10 min la Cantonul Jepi, în marginea platoului (1960 m).
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 40 – 50 min până la Crucea Eroilor;
2½ – 3 ore până la Vf. Omu
Semn traseu:
De la Cabana Caraiman (2025 m) urmăm spre NV, în urcuş pieptiş, poteca ce iese în Brâna Mare a Caraimanului, cingătoare în cea mai mare parte înierbată, care se strecoară pe sub abruptul sudic al acestui masiv. Continuăm spre dreapta, de-a lungul potecii, traversăm firul stâncos al Şiştoacei Dracilor, după care, în urcuş continuu, trecem pe sub ţancul ascuţit „Omuşorul” şi ajungem curând în Şaua Mare a Caraimanului, platformă largă la capătul căreia, în marginea abruptului, se înalţă Crucea Eroilor. De la Crucea Eroilor continuăm spre vest, în urcuş direct şi ieşim în platoul de pe Vf. Caraimanului. De aici, coborând pe Spinarea Caraimanului, ajungem curând în şaua din obârşia Văii Albe, apoi continuăm către NV, în urcuş uşor, prin pajişti întinse şi domoale. Lăsăm în stânga viroagele ce formează obârşiile din platou ale V. Jepilor, după care poteca se îndreaptă către V-NV, trece o zonă de stâncării şi întâlneşte, după 1/2 oră din şa, drumul marcat Babele – Vf. Omul.
Timp: 2 – 2¼
Semn traseu:
De la gara Buşteni (883 m) urmăm Bd. Libertăţii (şoseaua naţională) spre dreapta, continuăm imediat la stânga pe str. Valea Albă, iar în cca. 15 min ajungem, la Căminul Alpin, de unde intrăm foarte curând pe poteca Munticelului. Urcând prin pădure, ajungem după 3/4—1 oră de la Căminul Alpin în punctul „La Măsurătoarea Urşilor” (1310 m), de unde se desprinde către stânga poteca spre Valea Albă. Traseul nostru se abate uşor la dreapta, lasă foarte curând, la stânga, poteca spre refugiul alpin „Coştila” (marcaj bandă albastră), iar după o mică porţiune aproape orizontală coboară o coastă repede, traversează V. Coştilei, apoi nu departe, V. Gălbinelelor, şi după 25—30 min de la Măsurătoarea Urşilor iese în largul luminiş al Poienii Coştila. In stânga, deasupra pădurii, se înalţă Vf. Santinela Văii Cerbului, iar în fund, abruptul răsăritean al Coştilei, cu Colţii Mălinului, Gălbinelelor şi marele perete al Gălbinelelor. Apropiindu-ne de marginea nordică a poienii, se defineşte tot mai bine, spre stânga, marele intrând al Văii Cerbului. Poteca în¬calecă curând o coamă scundă, dincolo de care se întinde Poiana Văii Cerbului. După un scurt coborâş în partea opusă a coamei ajungem la răscrucea de drumuri „Poiana Văii Cerbului” (1310 m).
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 1 – 1¼ ore
Semn traseu:
De la răscrucea de drumuri „Poiana Văii Cerbului” (1310 m) urmăm către nord poteca în coborâş uşor prin Poiana Văii Cerbului, unde traversăm curând firul sec al Văii Mălinului şi apoi firul Văii Cerbului (uneori cu apă), trecând astfel de pe Muntele Coştila pe Muntele Morarul. Urcând prin pădure, pe malul opus, traversăm Valea Comorilor şi continuăm apoi în urcuş pe la poalele Morarului. După cca. 30 min de la răscruce trecem peste V. Bujorilor. De aici, după un urcuş pieptiş şi scurt, ieşim în Poiana Morarului. În faţă, către vest, se deschide Valea Morarului, iar în stânga perspectiva abruptului nordic al Morarului, cu făgaşele stâncoase ale văilor Râpa Zăpezii şi Adânca şi uriaşele ace care ornamentează Creasta Morarului. Traversând firul văii, poteca trece pe Muntele Bucşoi şi continuă de-a coasta, aproape orizontal, coboară apoi repede prin pădure, după care, urcând uşor, iese prin poieni largi şi rarişti în Şaua Căpăţânii Porcului, la răscrucea de drumuri „Pichetul Roşu” (1445 m).
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 2 – 2½ ore
Semn traseu:
De la răscrucea de drumuri „Pichetul Roşu” urmăm poteca spre vest şi ieşim în urcuş, după 20—30 min, în Poiana Bucşoiului, de unde se deschide o perspectivă covârşitoare asupra Văii Bucşoiului şi a crestelor stâncoase ce o mărginesc. Poteca traversează firul văii, după care, descriind o curbă largă către dreapta, traversează Vâlceaua Bucşoaia şi pătrunde în poiana întinsă de la poalele Crestei Văii Rele. Din marginea poienii urcăm uşor şi atingem curând o creastă acoperită cu un covor de iarbă fragedă şi muşchi, „La Bătaia Cocoşilor de Munte”, de unde, coborând flancul opus, traversăm, nu departe, Valea Rea. De aici, drumul continuă urcând şi coborând, traversează Vâlcelul Îndrăcit şi apoi suie pieptiş, conducând, după cca. 1 ¼ oră de la Pichetul Roşu, în punctul „La Prepeleac”, deasupra căruia se desfăşoară faţa NE a Bucşoiului. Lăsând în dreapta poteca veche spre Mălăeşti, ajungem imediat la ramificaţia drumurilor (stâlp indicator), de unde se desprinde la stânga, în urcuş, poteca spre Vf. Omu prin Bucşoi (marcaj bandă roşie). Traseul nostru continuă înainte, pe poteca ce se strecoară prin tufărişuri. Curând coborâm uşor pe sub stâncării şi traversăm (pe o punte de lemn) o şiştoacă abruptă, continuăm coborâşul şi după cca. 10 min de la ramificaţie ajungem în Vâlcelul Prepeleacului, unde întâlnim poteca veche. Urmăm în sus această potecă, iar după câteva serpentine scurte ieşim în Şaua Mălăeştilor, la baza unui turn stâncos ce se ridică în dreapta, de unde apare albia pietroasă a Văii Mălăeşti. Dincolo de vale se înalţă Padina Crucii, în fund Culmea Ţigăneştilor şi 1/2 la stânga, maiestuoasa culme a Muntelui Scara. Din şa coborâm versantul vestic al Bucşoiului şi ajungem curând la Cabana Mălăeşti (1720 m).
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 1¾ – 2 ore
Semn traseu:
De la Cabana Mălăeşti (1720 m) poteca traversează firul văii şi se îndreaptă către est, urcând pieptiş pe versantul vestic al Bucşoiului. După cca. 15 min ajungem pe o muchie, dincolo de care drumul se strecoară printre ţancuri stâncoase, iar după un scurt urcuş pieptiş iese în Şaua Mălăeştilor, la baza unui turn stâncos. Dincolo de şa zărim : înainte, jos, Culmea Măgurii Cenuşii, cu Cabana Diham; pe planul următor, Culmea Forbanul, apoi mai în fund, Predealul, deasupra acestuia, Piatra Mare, iar la dreapta, spinarea prelungă a Gârbovei. În continuare, drumul coboară pe versantul opus, în lungul Vâlcelului Prepeleacului, după care părăsind vâlcelul prinde către dreapta potecuţa ce urcă uşor pe sub pereţi stâncoşi; de aici traversează o şiştoacă abruptă, continuă de-a coasta şi după cca. 15 min din Şaua Mălăeştilor ajunge în punctul „La Prepeleac”, unde întâlneşte, venind din dreapta, poteca (marcată cu bandă roşie) dinspre Vârful Omul, pe Creasta Bucşoiului. Din acest punct drumul coboară repede pe flancul sudic al pintenului, traversează Vâlcelul Îndrăcit şi continuă apoi, urcând şi coborând uşor; după cca. 15—20 min de la Prepeleac traversează Valea Rea şi ajunge curând pe creasta acoperită cu un covor de iarbă fragedă şi muşchi „La Bătaia Cocoşilor de Munte”. Coborând în partea opusă, ieşim într-o poiană la poalele Crestei Văii Rele, de unde apare în faţă versantul nordic al Bucşoiului Mic. Curând intrăm în Poiana Bucşoiului, unde poteca traversează Vâlceaua Bucşoaia şi apoi, nu departe, firul “Văii Bucşoiului” iar după un coborâş de cca. 15 min, ieşim în larga poiană de sub Şaua Căpătânii Porcului, la răscrucea de drumuri “Pichetul Roşu”.
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: ¾ – 1 ora
Semn traseu:
De la răscrucea de drumuri „Pichetul Roşu” coborâm uşor către sud prin poiană, în marginea căreia prindem poteca în urcuş pronunţat prin pădure. Continuăm apoi de-a coasta aproape orizontal şi după cca. 20 min intrăm în Poiana Morarului, din care se desfăşoară către vest o privelişte impresionantă asupra Crestei Morarului, cu silueta caracteristică a colţilor săi. Distingem astfel de la vest la est piramida Acului de Sus, Degetul Prelungit, cu două vârfuri distincte, coloana Degetului Roşu şi, în sfârşit, Acul Mare, a cărui siluetă prezintă aspectul unui trapez uriaş. În poiană trecem peste firul sec al văii şi, curând, după un coborâş repede, traversăm V. Bujorilor. Drumul continuă să coboare, întretaie după cca. 20 min Valea Comorilor, iar după trecerea unei coame scunde ajunge în firul Văii Cerbului. După un urcuş uşor întâlnim răscrucea de drumuri „Poiana Văii Cerbului”.
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 1½ – 1¾ ora
Semn traseu:
De la răscrucea de drumuri „Poiana Văii Cerbului” urmăm poteca spre sud şi traversăm o coamă scundă, dincolo de care se întinde Poiana Coştilei, pe care o străbatem în urcuş uşor, lăsând în stânga Vârful Gâlma Mare (1428 m). Din marginea sudică a poienii urcuşul încetează; intrând pe Plaiul Munticelului, traversăm curând firul Văii Gălbinelelor şi nu departe, pe acela al Coştilei, după care întâlnim, coborând din dreapta, poteca (marcată cu bandă albastră) dinspre refugiul alpin Coştila. După câteva minute, drumul ne conduce în poiana „La Măsurătoarea Urşilor” (1310 m), unde vine din dreapta poteca dinspre Valea Albă. Din acest punct drumul coboară continuu, în lungul plaiului, şi după cca. 30 min iese în marginea Buştenilor, lângă Căminul Alpin.
Timp: 1¾ – 2 ore
Semn traseu:
Pentru intrarea pe acest traseu putem urma:
a) De la gara Buşteni (883 m) Bd. Libertăţii (şoseaua naţională) spre dreapta, până în colţul Bd. Nestor Urechia. De aici continuăm la stânga, iar din marginea craşului traversăm V. Cerbului şi urmăm şoseaua Dihamului.
b) De la Căminul Alpin Buşteni, pe poteca marcată cu semnele bandă galbenă, bandă roşie şi triunghi albastru, care urcă uşor prin pădure şi coboară după cca. 15 min în şoseaua V. Cerbului (spre Gura Dihamului). Din punctul de întâlnire al celor două variante continuăm pe şosea, iar în cca. 30-40 min de la Buşteni şi după ce traversăm pe un mic pod Pârâul Hoagelor ajungem la ramificaţia drumurilor spre Plaiul Fânului – Poiana Coştilei (marcaj bandă galbenă), iar înainte, pe şosea, spre Gura Dihamului (marcaje: bandă roşie şi triunghi albastru).
Traseul nostru (bandă galbenă) continuă spre stânga, printr-o poiană largă, urcă ocolind prin dreapta şi de-a coasta Vârful Gâlma Mare şi răzbate în colţul de NE al Poienii Coştila, unde peisajul e dominat de perspectiva abruptului Coştilei.
La intrarea în poiană poteca se îndreaptă brusc la dreapta şi suie o coamă scundă, de unde apare în faţă V. Cerbului, apoi coboară de partea cealaltă a coamei şi ajunge curând la răscrucea de drumuri „Poiana Văii Cerbului” (1310 m).
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 3¾ – 4 ore
Semn traseu:
De la răscrucea de drumuri „Poiana Văii Cerbului” urmăm poteca spre vest în lungul Poienii Văii Cerbului (în apropiere, către stânga, Vâlcelul Ascuns), traversăm firul sec al Văii Mălinului, iar după ce lăsăm în stânga Valea Verde, deasupra căreia se înalţă piramida zveltă a Santinelei Văii Verzi, continuăm în urcuş uşor, printre rarişti şi blocuri stâncoase, şi atingem curând firul Văii Cerbului.
Poteca traversează acest fir şi urmează flancul Muntelui Morarul, urcând paralel şi pe deasupra firului văii. După cca. 10 min de mers apare în stânga Valea Seacă a Coştilei.
Sus, la obârşia văii, se conturează Colţul Mălinului, brăzdat prin mijloc de Hornul Central. Trecem apoi prin faţa peretelui frontal al Colţului Ţapului şi după cca. 10 min traversăm din nou firul Văii Cerbului, trecând pe Muntele Coştila, în Poiana Văii Ţapului, unde ia sfârşit Valea Ţapului; în aceeaşi poiană coboară dinspre SV Valea Urzicii, care debuşează într-o zonă de bolovănişuri.
Înainte, spre vest, se profilează Creasta Priponului, cu peretele estic, şi pe ultimul plan coastele înierbate ale Muntelui Colţii Obârşiei. Deasupra pragului format de Poiana Văii Ţapului urmează o treaptă a văii, pe care o urcăm printre blocuri de stâncă acoperite de vegetaţie subalpină.
După cca. 15 min, din V. Ţapului, trecem prin punctul „La Numărătoarea Oilor”, unde poteca, descriind o scurtă serpentină, se strecoară printre doi pereţi de stâncă apropiaţi. Aici urcuşul încetează în marginea unui prag larg, într-o poiană invadată de urzici.
Înainte se deschide perspectiva căldării superioare a Văii Cerbului, cu Vârful Văii Cerbului, iar în dreapta faţa sudică a Morarului, întretăiată de brâne bogate înierbate şi de stâncării. Puţin mai departe lăsăm în stânga potecii „Piatra Pârlită”, vechi loc de adăpost sub un bloc de stâncă, afumat de focuri ciobăneşti. În faţă zărim gura Văii Priponului şi Creasta Priponului, iar în stânga, despicătura Văii Caprelor, care formează deasupra poienii un horn vertical, cu un imens bloc în surplombă. La capătul de sus al poienii se ridică pintenul „Priponul Văii Cerbului”, care formează o însemnată ruptură de pantă a văii.
Poteca se apropie mult de gura stâncoasă a Văii Priponuiui, continuă pe coasta Priponuiui Văii Cerbului, urcând repede, prin câteva serpentine, pe lespezi de piatră şi pătrunde între pereţii unui horn. Ieşind deasupra hornului, panta scade simţitor, şi după 15-20 min de la „Piatra Pârlită” ajungem în marginea unui prag, de unde porneşte spre stânga o brână lată, însoţită de o potecă ce conduce în V. Priponuiui.
De aici continuăm pe sub coastă, trecem curând pe faţa Morarului, de unde se desprinde către dreapta Brâna Mare a Morarului. Lăsând în urmă ultimii arbori răzleţi, intrăm în zona alpină. După 20-30 min de la traversarea văii trecem din nou pe Coştila.
Urmează un piept plin de bolovănişuri, de-a lungul căruia poteca brăzdată de „scurtături” urcă în serpentine, conducându-ne pe un alt prag, după care traversăm firul văii, trecem pe Morarul şi ajungem curând în marginea căldării superioare a Văii Cerbului.
Distingem din acest punct, spre stânga, Muntele Colţii Obârşiei, remarcabil printr-o zonă de pereţi stâncoşi (Ceardacul Obârşiei); în faţă, deasupra căldării, blocul proeminent al Vf. Văii Cerbului şi blocul de calcare albe al Vf. Găvanele (2479 m), iar în dreapta spinarea prelungă a Morarului.
Din marginea căldării poteca urmează spre dreapta coastele de sub Vf. Bucura, acoperite cu pâlcuri dese de smirdar şi traversează de câteva ori Şiştoaca Bucurei.
Urcuşul continuă pe faţa Morarului, după care poteca se îndreaptă către vest, urcând de-a coasta în Culmea Bucurei, unde întâlneşte poteca ce vine din stânga, dinspre Peştera şi Babele, iar de aici ajunge în câteva minute la Vf. Omu (2507 m).
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 2½ – 3 ore
Semn traseu:
De la Cabana Omu (2507 m) coborâm direct spre SE, în căldarea superioară a Văii Cerbului. Urmând coborâşul de-a lungul firului, trecem curând pe flancul Muntelui Coştila. După câteva serpentine poteca iese pe un prag ai văii, de unde continuă coborâşul repede pe o coastă cu bolovănişuri alunecătoare, trece din nou pe Morarul, iar de la baza unei zone de stâncării revine pe flancul nordic al Coştilei, în punctul de confluenţă cu V. Căldărilor, de unde se desprinde către E-NE Brâna Mare a Morarului. Drumul continuă pe malul drept al văii, lasă în dreapta poteca spre V. Priponului şi ajunge curând deasupra Priponului Văii Cerbului. După o cotitură spre dreapta, poteca pătrunde într-un horn stâncos, apoi coboară repede, pe lespezi de piatră, până la baza rupturii de pantă, aproape de gura stâncoasă a V. Priponului (dreapta), în marginea poienii „La Piatra Pârlită”. În dreapta, V. Caprelor formează deasupra poienii un horn vertical, cu un imens bloc în surplombă. Continuând în coborâş uşor, trecem pe lângă „Piatra Pârlită”, iar mai jos, prin punctul „La Numărătoarea Oilor”, unde poteca se strecoară printre doi pereţi de stâncă apropiaţi, după care în coborâş repede ieşim în Poiana Văii Ţapului, în dreapta, V. Urzicii spintecă abruptul Coştilei şi debuşează în poiană printr-o zonă de bolovănişuri. Puţin mai jos traversăm firul Văii Cerbului, în punctul de confluentă cu Valea Ţapului, de unde poteca trece pe faţa sudică a Morarului, de-a lungul căreia coboară continuu. În dreapta, dincolo de vale, se înalţă peretele frontal al Vârfului Ţapului, iar mai departe apare Valea Seacă a Coştilei, la obârşia căreia distingem Colţul Mălinului. Lăsând în dreapta piramida Santinelei Văii Verzi, coborâm după cca. 15 min din Poiana Văii Ţapului în firul Văii Cerbului, traversăm această vale şi bolovănişul Văii Mălinului (la mică distanţă în aval, Vâlcelul Ascuns), iar după un urcuş scurt şi uşor întâlnim răscrucea de drumuri „Poiana Văii Cerbului”.
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 1½ – 1¾ ora
Semn traseu:
De la răscrucea de drumuri urmăm poteca spre est şi după un urcuş scurt, pe o coamă scundă, coborâm în colţul NE al Poienii Coştila. Din marginea poienii, poteca se îndreaptă către stânga, ocoleşte Vârful Gâlma Mare pe la nord şi est, după care coboară Plaiul Fânului şi iese după cca. ½ oră din Poiana Coştilei, în şoseaua Văii Cerbului. Urmând şoseaua spre dreapta, aceasta traversează imediat Pârâul Hoagelor şi se continuă printr-o padina largă, iar după 10-15 min lasă la dreapta ramificaţia spre Căminul Alpin Buşteni. Spre gara Buşteni urmăm şoseaua, iar de la intrarea în Buşteni, prin Bd. Nestor Urechia, ieşim în Bd. Libertăţii; de aici, la dreapta pe bulevard, spre gara Buşteni, 7-8 min.
Timp: 1 – 1¼ ora
Semn traseu:
Pentru intrarea pe acest traseu putem urma:
a) De la gara Buşteni (883 m) Bd. Libertăţii (şoseaua naţională) spre dreapta, până în colţul Bd. Nestor Urechia. De aici continuăm la stânga pe această stradă, iar din marginea oraşului, şoseaua spre Gura Dihamului.
b) De la Căminul Alpin Buşteni pe poteca (marcată cu bandă galbenă, bandă roşie şi triunghi albastru) care urcă uşor, apoi coboară, iar după cca. 15 min iese în şoseaua din lungul Văii Cerbului, spre Gura Dihamului.
Din punctul de întâlnire al celor două variante continuăm pe şosea şi după 30-40 min de la Buşteni ajungem la ramificaţia drumului spre Plaiul Fânului-Poiana Coştila pe care-l lăsăm la stânga (marcaj bandă galbenă). Traseul nostru urmează şoseaua şi după cca. ½ oră ajunge la Cabana Gura Diham (987 m).
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 1 – 1¼ ora
Semn traseu:
De la Cabana Gura Diham (987 m) poteca se îndreaptă spre N-NV, urcând pieptiş, şi apoi de-a coasta, prin pădurea întreruptă de poieni de pe coama largă ce desparte Valea Cerbului (stânga) de Valea Seacă a Baiului (dreapta). Înainte de intrarea în pădure observăm spre stânga abruptul Coştilei, V. Cerbului şi faţa răsăriteană a Morarului, cu ţancurile stâncoase caracteristice, care formează „Mănuşa Morarului”. După cca. 15 min de urcuş ajungem într-o poiană, la o rami¬ficaţie de drumuri. Poteca ce se abate la dreapta urcă spre Cabana Diham, prin Şaua Baiului. Traseul nostru continuă la stânga în urcuş direct, de-a lungul unei muchii, şi conduce, după cca. 15 min de la ramificaţie, pe coama ce desparte Valea Seacă a Baiului (la dreapta) de V. Morarului (la stânga). Din acest punct, poteca largă urmează flancul vestic al Piciorului Dihamului, urcând uşor şi continuu de-a coasta, trece printr-o mică poiană din marginea căreia se deschide perspectiva Colţilor Morarului şi abruptului răsăritean, iar după ce traversează câteva izvoare, iese la poalele întinselor păşuni ale Dihamului. De aici, îndreptându-se spre vest, traversează Vâlcelul Poienii Izvoarelor şi ajunge în câteva minute la Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m).
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 15 min
Semn traseu:
De la Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) poteca se îndreaptă spre vest şi după cca. 5 min iese într-o mică poiană situată pe coama ce desparte V. Şipotului (spre vest) de Vâlcelul Poienii Izvoarelor (Vâlcelul Porcului). Din acest punct se deschide o privelişte largă, din Bucşoi, peste Creasta şi Colţii Morarului şi până departe, către sud, de-a lungul abrupturilor Coştilei, Caraimanului şi Jepilor. Trecând în continuare prin rariştile de la poalele sudice ale Vârfului Căpătâna Porcului, drumul ajunge curând în Şaua Căpăţânii Porcului, la răscrucea de drumuri „Pichetul Roşu”.
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 15 min
Semn traseu:
De la răscrucea de drumuri “Pichetul Roşu” urmăm poteca către est. Printre rariştile de la poalele sudice ale Vârfului Căpăţâna Porcului, drumul ajunge curând într-o poiană situată pe botul de munte care desparte V. Şipotului (spre vest) de afluentul acesteia, Vâlcelul Poienii Izvoarelor (spre est), iar după 5 min conduce în Poiana Izvoarelor (1455 m), la cabana cu acelaşi nume. De pe acest parcurs se deschide în urmă o impresionantă perspectivă asupra Crestei Bucşoiului, Colţilor Morarului şi abruptului nordic al Coştilei, cu văile şi crestele sale deosebit de clar conturate.
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: ¾ – 1 ora
Semn traseu:
De la Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) poteca se îndreaptă către est, traversează Vâlcelul Poienii Izvoarelor (Vâlcelul Porcului), coboară pe flancul vestic al Piciorului Diham, iar după cca. 15 min ajunge într-o mică poiană din care se desfăşoară peste vale perspectiva Colţilor Morarului. De aici, poteca în coborâş de-a coasta conduce pe coama dintre V. Morarului (la vest) şi V. Seacă a Baiului, de unde se îndreaptă către stânga; descriind apoi o serpentină largă, iese pe o muchie, în lungul căreia coboară direct, şi nu departe întâlneşte poteca ce vine din stânga (marcată cu triunghi albastru), dinspre Cabana Diham, de unde, printr-un coborâş repede, ajunge în 10 min la Cabana Gura Diham.
Sursa www.muntii-bucegi.ro
Timp: 1 – 1¼ ora
Semn traseu:
De la Cabana Gura Diham (987 m) urmăm şoseaua în lungul firului Văii Cerbului. După 20-25 min ajungem în punctul de ramificaţie „Plaiul Fânului”, unde întâlnim, venind din dreapta, poteca (marcată cu bandă galbenă) dinspre Poiana Coştilei, prin Gâlma Mare. De aici, şoseaua traversează Pârâul Hoagelor, apoi continuă printr-o padină largă şi după cca. 15 min, în dreptul unei cotituri spre stânga, lasă la dreapta poteca spre Căminul Alpin Buşteni (cca. 25 min din şosea, pe marcajele bandă galberă, bandă roşie şi triunghi albastru). Spre gara Buşteni urmăm şoseaua, iar de la intrarea în Buşteni, Bd. Nestor Urechia, care iese în Bd. Libertăţii. De aici, la dreapta pe bulevard, ne îndreptăm spre gara Buşteni (10 min).
Sursa www.muntii-bucegi.ro